Impinse usa grea, de metal,cu un vadit efort. Aceasta incepu sa se deschida, cu scartait sonor si grav, lat de-o palma.
Cu o rotire usoara de calcaie se intoarse si-i dadu drumul inapoi. Mainile desprinse, lasara resortul liber, si in timp ce incepu sa-si grabeasca pasii spre iesire, o auzi cazand greu, inapoi. Acelasi scartait sinistru si grav…
Isi privi pantofii in treacat. Ii cumparase din mercato acum patru ani, si lacul incepuse sa se scorojeasca usor la varfuri. Pasii o purtau aiurea, si mintea-i zbura in toate directiile. Crampeie de ganduri se amestecara, invalmasite ca intr-o perdea de frunze uscate, pravalite de vant din lacasul lor pana nu demult cald si sigur. Ca in perdeaua de frunze care i se asternea acum la picioare , umeda, jilava, o drojdie batucita si amorfa... Picura.
Intra in centru.
Cladirile cocosate de timp, ingramadeau miresme si amintiri venite din istorie. Povesti. Dureri si bucurii.Ale unor oameni striviti sub povara grijilor, si sentimentelor, oameni care-si tarasera trupurile umile si flescaite infruntand viata dupa nevoile vremurilor lor, oameni care trudisera, iubisera, se razboisera, bolisera si murisera sub aceste ziduri, sute si sute de ani la rand, intr-un ciclu perpetuu , sinistru si inutil.
Dintr-o pizzerie iesi in fuga un pusti cu o felie de margherita infasurata stangaci intr-o bucata de hartie. Strazile erau pustii. Timpul parca se oprise in loc. De undeva, de pe o strada de sub zidurile cetatii, razbatea firav cate un claxon . Mirosea a zid umed, a bombonerie si a mancare proaspata. Infrigurata, isi ridica gulerul pardesiului si grabi pasii. De undeva din spate, cineva o apuca de incheietura cotului.
,, Ooo, ciao! ''
,, Nu te-am mai vazut demult. Hai intra putin cu noi ! “
O impinse usor, si zambetul scrijelit pe fata trasa o facu sa-si domoleasca orice urma de impotrivire. Inauntru , aproape toata gasca de pe vremuri. Le privea fetele opace ,incercand sa ingaime cateva cuvinte de bun simt si inerta se prabusi pe un scaun. Era cald si placut, dar norul de fum de tigara ii dadu o stare de disconfort. Se lasase de fumat cu mult timp inainte de a veni aici. Dumnezeu mai stie cat era de atunci. Tusi infundat, incercand sa-si regaseasca ritmul respiratiei. Cineva radea in hohote. Ceilalti aprobau , sorbind din cestile micute. Pe masa resturile murdare ale pranzului, lasau se se ghiceasca aceeasi eterna pasta pe care ea deja nu o mai suporta.
,,Hai spune-ne, cum stai? Esti bine?”
Se trezi in fata cu o ceasca de cafea pe care nu o ceruse si pe care o lasa neatinsa. Incerca sa ingaime cateva cuvinte de uzanta. Oricum, la urma urmei nu conta ce spunea.
Timpul parea absent. Oamenii, cu mastile lor vesele, invarteau discutii scurte fara noima, printre rotocoalele de fum, in timp ce-si sorbeau licorile. Niciodata n-a putut sa inteleaga natia asta. Totul pare atat de simplu pentru ei. Mintea le e ca un parbriz , peste care in momentul in care apar primii picuri de ploaie, stergatoarele se declanseaza automat. O lume a lor, costruita parca special doar pentru ei. Care le confera o imunitate mentala sigura si vivace. Care le da gesturi automate, zambete automate, clisee lingvistice, politete si calm.
Undeva in surdina se auzea muzica. Printre rumori recunoscu vocea lui Vinicio Capossela. Ploaia reincepu in ropote si geamurile se facura tulburii. . O fata ii prinsese mana si ii studia inelul larg , de pe degetul mijlociu, in timp ce tipul de alaturi ii tot repeta in ureche finalul poantelor pe care ciudatul din fata lor le arunca cu intermitenta.
Simti cum tamplele incepusera sa-i pulseze ritmic si totul se invartea haotic. Lovi din greseala cu maneca hainei ceasca din fata si aceasta se varsa cu un clinchet sec, baltind in jurul ei .Se ridica, tremurand, in picioare , isi ceru scuze grabit in timp ce-si cauta geanta cazuta printre picioarele mesei si o sterse pe usa in timp ce unii dintre ei incepusera sa protesteze slab .
,, questa pio questa pio questa pioggia è per noi e brilla di ferro e binari ritaglian le stoffe e le ore le lancette dei grandi orologi … canta trist si anemic in urma ei Capossela.
Sub ploaia ce cadea in averse acum, tinere vanzatoare finute si cochete se aplecau sa ridice obloanele magazinelor.
Clopotul ceasului din piata centrala batu orele patru.
Rumoarea incepu incet, incet sa cuprinda orasul. In fata ei un jack russel se lasa tras de o tipa imbracata in alb . Purta o pereche de ochelari de soare mari si negri ,sub care nu-i putu ghici anii. Un barbat intre doua varste, cu o esarfa roz , aruncata neglijent peste reverele sacoului elegant , ii zambi.
Se crispa neplacut si isi stranse si mai tare gulerul, in timp ce simtea cum i se scurg picaturile pe gat in jos. Parul siroind i se lipea de tample si cu un ultim efort isi scoase ochelarii si-i strecura in geanta in timp ce urca in taxiul parcat intamplator.
Rosti automat adresa, intrebadu-se daca nu a gresit cumva datele.
Timpul se rupse in doua. Undeva, la margine se lasase ceata. Ploaia se tranformase treptat in chiciura, si cu fiecare kilometru vedea cum se aduna zapada pe marginea drumului. Se sperie, relizand ca nu recunoaste nicio farama din peisajul ce abia se intrezarea prin geamul aburit.
O moleseala placuta o cuprinse si incet se darui somnului.
***
,,Am ajuns. “
Vocea taximetristului, ragusita si sonora, sunand neplacut, o facu sa tresara , ca sculata din morti.
Se ridica cu greu, spatele-i mai era inca ud si piciorele , in balerinii de lac, ii inghetasera. Mormane de zapada tronau pe marginea drumului, si dincolo de ele, zari casutele mici, pitite in intunericul serii abia lasate, cu cosurile fumegande, triste si gri, impovarate de troiene si ani.
Timpul amutise.
Undeva, intr-o ograda urla a jale , stingher, un caine inghetat si orataniile ii raspundeau ,cotcodacind ,speriate ca la alarma unui pericol iminent.
Un falsh ii respinse memoria si ca intr-un carusel stricat, amintirile distorsionau , puzzle descompus, ratacind piesele intr-o ordine hilara si cruda.
Flori de gura-leului in bataia vantului, umpland o curte imensa, larga. Treziri cu soarele batand in geam, in dimineti de vara. Soba duduind, cana cu gris cu lapte pe plita . Ferestre mici cu perdele crosetate, si pervaz cu gust de dulceata . Racoarea patulului in arsita verii , efortul urcatului pana la capatul scarii si bucuria suprizei caldute si rotunde desoperita printe paiele cuibarului. Capsunile mancate direct din vrejuri, in micul paradis de langa gardul dinspre strada pe care trec carute cu coviltire colorate si puradei veseli si dezbracati. Painea mare, rotunda, cu coaja tare si neagra si miez pufos, taiata cu evlavie si tihna pe pantecele sortului inflorat. Vant usor de primavara fasaind zglobiu printre frunzele salcamilor infloriti, , aburi rataciti-norii, soarele lucindu-le frunzele si tolaneala ierbii. Greieri taraind, nopti de vara, liniste si stele cazand, miros de regina-noptii. . Gutui insirate pe scrinul din camera de la strada , in racoarea iernii. Pereti cu poze ingalbenite de timp, venite parca din alt ev , cu fete incremenite si zambet teatral. Soare inghetat de iarna, curtea plina de oameni, sicriul in mijlocul ei, si casa innegrita, ca o gaura in gura stirba a satului…
,, Aici e? “
,,Da… “ ingaima cu o voce prabusita …
,,… sute lei.”
Auzi o frantura rostita sec.
,, Da, imediat … “
Cu maini tremurande si inghetate se chinui sa deschida febrila fermoarul gentii. In fantele portmoneului ros pe la colturi gasi doua hartii de cate o suta de mii de pe timpuri, un bilet de autobuz din Bucuresti, de acum vreo douazeci de ani, iar din buzunarasul mic ii cazura patru monezi a cate zece centi…O poza veche, ce infatisa chipul unui baietel mic si balai ii aluneca printre genunchii jeansilor tociti . Nici macar nu observa.
,, Imi pare rau, nu am…”.
Se intoarse descumnpanita si disperata spre el. O privea cu o fata inclestata iar uniforma de carabinier o facu sa paleasca brusc.
Se mai uita inca o data spre casa mica si scorojita, salvata de albul imaculat al zapezii care deja inundase totul.
Timpul murise…
Privi in spate prin geamul inghetat al masinii. Drumul troienise si el, inghitit de zapada care deja acum acoperea totul. Ajunsese pana la crengile gutuilor … In fata nu se mai zarea nimic. O cuprinse o placuta amorteala. Nu-i mai era frig… Ceva cald simti cum ii inunda pieptul si isi privi mainile… Erau verzui stravezii...
***
Undeva, langa balerinii de lac, cazuse poza unui copilas balai , peste care curgeau, incet , incet, picaturi rosii…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu