Urăsc sărbătorile! Mai ales de când sunt aici, în Italia, le urăsc și mai mult!
Nu mai au ,,gust'', nu mai au miros, nu mai au nimic... În țară mă
mâhnea vulgaritatea și circul vesel creat în jurul lor, când fiecare
zâmbea isteric, dar defapt toți erau singuri, unii lângă alții. Aici mă
uit printr-un perete de sticlă, spectator, la o lume care nu-i a mea și
care nu-mi transmite absolut nimic. Și mă întreb și mai mult, ce naiba
caut eu aici. Sărbătorile mă fac să-mi simt și mai acut golul din mine
și rădăcinile pierdute undeva, pe la capătul copilăriei...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Suntem tot mai singuri, toţi. Sau poate ne însingurăm voit, ca să nu fim nevoiţi să dăm explicaţii, să ne deschidem inima, să ne implicăm. Nicio sărbătoare nu poate schimba asta, din păcate. Sper că astăzi eşti mai bine decât acum 2 zile :)
RăspundețiȘtergere